Pastel urban

Focalizez imaginea printre nori imbratisati de fum Privesc soarele privindu-se in asfalt oglinda pentru cer Zambind si-n baltile murdare ca din poze vechi deteriorate de timp Intinde stalpii spre el Orasul, amant batran al tumultului isi urla agonia Doar noaptea in somn cand vegheaza cu felinare caprui peste strazi In timp ce ziua lasa vantul sa cante printre cladiri Pagini aruncate ii soptesc poemul pe trotoar Si lasa ploaia sa il biciuiasca, sa il planga Lasand in urma ei un iz de mort si de viu Batista parfumata inghesuita intr-un sertar Frigul din piele.. fiorul lui.. gustul de praf sarutului... Si-n sarutul lui lunec incet L-am nascut intai acum sa intram in pantec