Iar iarna ei

"Mă iartă? Da, mă iarta dar nu vrea să-mi spună. Mă știe? Da, mă știe dar din nou îi e prea mare rușine să-mi spună și cred că-i convine... Îți convine?" Mă iartă, mă știe, îi convine Amară artă, e iarnă numai în mine Trei anotimpuri, omor în poezie Am arma o mână, din iarnă, iubire Mă iartă, mă știe, îi convine Amară arta, e iarna numai în mine Trei anotimpuri, omor în poezie Am arma o mână, din iarnă, iubire Iar iarna, nămeții, îmi cade-n pereții de humă, Ce frig mă așteaptă, prin uși, vrea a trece dar, se-ndură Și frica și frigul în micul meu rai din, vântul rău, ce murmură Și iar, iarna asta vine în nameți, peste sufletul meu și sarea din lacrimi o topește mereu... Iar iarna ei. Aud, liniște de iarnă, afară trosnesc ninsori sub ai ei pași, Sunt, lăcaș zidit cu gheață, iglu regal armat cu țurțuri grași. Pe străzi copacii mici se scutură și parcă tremură de frig în vânt, Pe geamuri mari cresc flori din gând și nu mai pot vedea cum plâng Țurțurii ce se topesc, în lacrimi ce se opresc și soarele rece le șterge, Mai șterg și eu, un cuvânt, mai șterg un geam rupt, mai șterg un ochi drept, Mai șterg încă o fată, din paginile inimii și tot rup pagini din mine, din piept, Fără să mai clipesc, mi-e și rușine să spun ce gândesc, să-i spun... Doamne ce mult îmi lipsesc. Doamne ce mult îmi lipsește. Doamne ce multe îți lipsesc. Doamne ce mult îți lipsește. Iar iarna, nămeții, îmi cad în palmele reci Ce flori zac pe geamuri, ce ochii în lacrimi îneacă, și treci Ca frigul prin haine prin mine și mâinile tale, ca fructele seci Se sparg și clatină țurțuri, prin inima mea și muzica ta topește și ea... Iar iarna ei. Iar iarna cu nămeții ei mă sărută Iar iarna cu neiubiții ei mă cântă Iar iarna e lungă, iar ea, iar mă alungă Mă iartă, mă știe, îi convine! Amară artă, e iarnă numai în mine Amară artă, e iarnă numai în mine Amară artă, e iarnă numai în mine Amară artă, e iarnă numai în mine Mă iartă, mă știe, îi convine Amară artă, e iarnă numai în mine Trei anotimpuri, omor în poezie Am arma o mână, din iarna, iubire Mă iartă, mă știe, îi convine Amară artă, e iarnă numai în mine Trei anotimpuri, omor în poezie Am arma o mână, din iarnă, iubire Doamne ce multe îmi lipsesc. Doamne ce mult îmi lipsește.