Meloterapie la nevroticul anxios

Ciudat, oare cum s-a intamplat Ca oamenii s-au transformat in fiare haituite Numai bune de impuscat Acum nimeni nu mai indrazneste sa iasa in lumea scabroasa Un vaiet muribund se aude si apoi din nou tacerea se lasa Domneste ura in oras, iar gloata este torturata psihic Dementa sociala iar cuprinde creierul rahitic Fantome aruncate-n strada blestema printre dinti Din Bellu au inceput sa iasa mii de zombii scosi din minti De dupa geamuri zeci de voci privesc terorizate-n strada La lumea care, murdara, se-njura si se-mbata In tara-i anarhie, nimic nu-i ca la inceput, acum Iar cei cazuti in isterie isi dau foc, ploua cu scrum Infectia craniana s-a marit irational Retardatii sunt adusi din spate in suicid proportional Psihoza a sapat adanc in mintea slaba a celor slabi E o brazda ce aminteste ca nu demult erau toti sclavi R: Eu cred ca toti sunteti bolnavi, cazuti in agorafobie Va bateti dupa ce ascultati o meloterapie Toti sunteti bolnavi de agorafobie Doar pentru anxiosi - o meloterapie In mintea fiecarui om cu grija s-a inregistrat Ca cine rade sau gandeste a doua zi va fi impuscat Anxietatea sociala de mult persista in oras Fobia obsesivva loveste iar in bastinasi O lume poate prea bolnava, cazuta in agorafobie Se da cu capul de pereti, se sting in agonie Legume dezmembrate cu expresii imobile Dar expresiile tradeaza clar memoriile senile Pe strada inca se mai vad urme de sange inchegat Unde in zonele de ritual cate un om a fost sacrificat Din bezna tot mai des apar recidivisti maniaci Azi viermii cauta lumina si tot azi invie varcolaci Iar gloata umbla in tacere, retrasa in prostia ei Cuprinsa de convulsie se roaga la dumnezei Multimea ca o turma isterizata in masa Isi calca semenii-n picioare si-si distruge propria casa R Gandirea lumii de imprejur se schimba-ncet dar sigur Zadarnic invocat e cel de sus, cand fiecare este singur Lumina nu mai e in oras, ratatii orbecaie in eclipsa In fauna din preistoria lumii vad prima apocalipsa Au inceput din cer sa cada fiintele de mult ucise Ploua cu sange peste tot ca-n proorocirile prezise E judecata de apoi, ereticii strapunsi prin foc si plasma Toata suflarea din oras se ineaca in pucioasa Pamantul a inceput sa crape, se sapa falii sub cadavre O noua era a inceput, totu-i dictat de larve Din ziduri se desprind strigoi, cu ochi holbati de groaza E ziua razbunarii lor, de pofta saliveaza Caldura iadului ajunge din maruntaie pana in gat Si fiecarui om ii creste in loc de gura cate un rat Prin turmele de lighioane persista isteria in masa Domnia omului s-a sters, acum conduce alta rasa... R