Stare de fapt

Bah, voi n-aveti pic de frica, de rusine? Sunteti totul, Sunteti ci care ridica pentru orice tata botul Nu v-au invatat parintii ca-I a dracu’ lumea-n sine, Ca s-au dus regii si printii, ca ce trece nu mai vine? Lacrimati ca proasta-n targuri, va zbateti ca nebunii Nu vedeti ca-u dat in parguri alte lanturi, alte funii? Doamne, cum le stiti pe toate Si eu dau din coate-n mine si ma-ntreb De se mai poate sa faci raul rau in bine Aah…Aia-I buna, aia nu e buna, aia… Ce usor e sa spui asta, ailalta nu e buna Vine lupu’, papa oaia si ciobanul rade-n luna Uite-I, Doamne, cum se cearta si se fac de rasul tarii Ieri se milogeau la poarta si pupau poala puterii Ne cereau marinimie, ne dadeau luna si stele Doamne, ce fatarnicie pe alesii tarii mele Lacrimeaza la tribuna, se lovesc in piept cu pumnul Zama lunga de minciuna, unu-s toti si toti sunt unul Un amestec, o cocleala, ceva-ntre otet si fiere O rugina sau o bala, o pozitie: putere Dai intr-unul, sar cu totii Nu mai au principii, gata, Sa ne menajam nepotii. Nu conteaza ce-a fost tata, Banii tai, eeh, sunt banii nostri “Jos morala comunista” Natiunea naste monstri. Ce lozinca mai exista? Hmm..Grija fata de natura Semenii duca-se dracu’ Asta da nomenclatura Nu cu via, cu aracul. Via las-o sa tarasca, e-nvata cu pamantul. Noua sa ne prisoseasca si puterea si cuvantul Noua sa ne fie bine, sa ne-alegem cu de toate Ca de maine….Ce e maine? Tot ca azi, tot cine poate. Eeh..Copiii lu’ taticu’ Nu va mai jucati cu focul Ca se supara bunicul si va bate nenorocul Ca bunicul asta stie cum si cat si cand sa lase Ca tot robotind prin vie, i-a crescut via prin oase Si e mare cat e toata vatra tarii Cum ni-I visul..Nu-l invarte nicio roata, Cu el nu te joci de-a prinsul Si sunt sigur c-o sa-I vina sa va-nsire asa cu acul, Sa va spanzure-n lumina si sa va trimita dracu’ Ca nu ne-ati bagat in seama nici ca cat N-am existat…Am fost asa o forma, o aratare, un abur Nici atat, un fel de…un manechin fara de uniforma Un fel de aglomerare fara tel pe care-o manevrati cum va convine Dar cine sunteti voi? Din ce castel va coborati? Sau dintrece ruine veniti sa ne-nvatati ce sa gandim? Si sa ne spuneti: ”Noi suntem frumosii, va botezam, va cununam” Sa fim mult mai uniti decat au fost stramosii Ce raie, ce mizerie, ce zoi pe ambitiile voatre trecatoare Ce lume rea rasare dintre noi Ridica, Doamne, iar spanzuratoare! Dar pune-I pentr-un timp cu capu’-n jos Sa vada locul care-l parasira Sa-l vada, sa se stie ca-I pe dos urcusul brusc pe care se suira Ca prea devreme s-au ajuns ajunsii Si ca mai sunt cutremure pe lume, ca pot sa cada, pot sa fie invinsii Ca nu-s decat porecle, nu sunt nume Degeaba, sa le fluturi si-un tramvai Ca ei tot cu ochii-n sus si spre-nainte Se lasa ceata, domnilor. Si noi ne-nlacrimam degeaba-ntre cuvinte Mi s-a pus de ieri un nod in gat Si ma-neaca fumul vorbariei Nimeni nu mai stie cum si cat trestia sopteste mustariei. Curg siroaie de minciuni pe strada Nicio lacrima de adevar Rar de tot o raza ia-n raspar intunericul ce va sa cada Dau pensionarii semn ca mor Si copiii fug mereu de-acasa Si alesii latra-n difuzor ca vor face tara mai manoasa Si desupra bunul Dumnezeu Sictirit de golul din cuvinte Stinge mucul candelei de seu Si viseasza c-o s-ajunga presedinte.