Valtul rozelor

Pe verdea margine de sant Crestea macesul singuratic, Dar vantul serii nebunatic Pofti-ntr-o zi pe flori la dant. Intai patrunse printre foi, Si le sopti cu voce lina, De dorul lui le spuse apoi, Si suspina-cum se suspina... Si suspina-cum se suspina... Albeata lor de trandafiri. Zambind prin roua primaverei, La mangaierile-adierei A tresarit cu dulci simtiri. Pareau naluci de carnaval Cum se miscau catifelate, Gatite toate-n rochi de bal, De vantul serii sarutate. De vantul serii sarutate. Scaldate-n razele de sus, Muiate in argintul lunei, S-au dat in bratele minciunei. Si rand pe rand in vant s-au dus. Iar vantul dulce le soptea, Luandu-le pe fiecare, S-un valt nebun se invartea, Un valt-din ce in ce mai tare, Un valt din ce in ce mai tare.