Abia acum

Abia acum Rănit la piept de crivățul cîinesc, Ce-mi bandajează rănile cu luna, Abia acum încep să te iubesc Cînd simt că te-am pierdut pe totdeauna. Și rănile mereu mă vor durea, Slăvind întîmpinarea ta tîrzie Și-abia acum îți spun 'iubita mea', Cînd nici nu-ți știu adresa spre a-ți scrie. Deodată, apa lumii te-a-nghițit, Deodată am rămas rănit de crivăț, Gesticulînd spre minus infinit Și construind delicte împotrivă-ți Atunci cînd totul se-ntîmpla firesc Ne-mpotriveam ca soarele și luna, Și-abia acum încep să te iubesc Cînd simt că te-am pierdut pe totdeauna. Deodată ce spun eu și ce spui tu Sînt două înghețate limbi străine Și la hotarul dintre da și nu Un martor mut mi-ar tot vorbi de tine.