Dac tu ai disprea

Dacă tu ai dispărea Într-o noapte oarecare Dulcea mea, amara mea Aș pleca nebun pe mare. Cu un sac întreg de lut Și-o spinare de nuiele Să te fac de la-nceput Cu puterea mîinii mele. Lucru lung și monoton Să te înviez, femeie, Eu, bolnav Hyperion Hai și umblă, Galatee ! Dacă tu ai dispărea Fi-ți-ar moartea numai viață Dulcea mea, amara mea Aș pleca în țări de gheață. Să te fac din țurțuri reci Să te-mbrac în promoroacă Și apoi să poți să pleci Orișiunde o să-ți placă... De-ai cădea într-adevăr În momentul marii frîngeri Aș veni la tine-n cer Să te recompun din îngeri. Și pe urmă aș pleca Umilit și iluzoriu Unde este casa mea O mansardă-n purgatoriu. Dacă tu ai dispărea Și din rîsu-mi și din plînsu-mi Te-aș găsi în sinea mea Te-aș zidi din mine însumi !