Sfintit cu roua suferintii

Sfintit Cu Roua Suferintii Cînd lumea se preschimb?-ntr-o umed?-nchisoare În care-n van speranta, biet liliac se zbate Lovindu-se de ziduri, cu-aripi sov?ttoare Si dînd mereu cu capu'-n tavanele surpate Deodat?, mînioase, prind clopote s? sar? Si catre cer url?-ngrozitoare Lungi si nesfîrsite convoaie mortuare Încet si f?r? muzici prin suflet trec mereu... M-ati sfintit cu roua suferintii Si mi-ati pus venin în sînge Iar speranta-nvins? plînge Ca sufletul meu Si muta-i gura-dulce a altor vremi Cind timpul creste-n urma mea Iar eu m?-ntunec! E-o or? grea si mare Aripile-mi negre în ceruri se-ntind Astfel lume amuteste la-ntunec?ri solare Astfel mare amuteste vulcane cînd s-aprind... Cînd prin a vietii visuri ostiri de nori apar A mortii umbr? slaba cu coasa si topor T?cetil cumtac în spaim?, crestinii din popor Cînd evul asfinteste si sumnezeii mor! Se mistuie-n moarte si durere V?paia care-n mine a stralucit Ciudata întristare ce creste ca sie marea Pe-un t?rm stincos, pustiu... Peste fl?c?ri, peste fumuri, pe cadavre desc?rnate Pe cîmpii deserte, pe altare profanate Vino, s-asezi pe ele tronul t?u de oseminte Înalta-te în culinea fumegîndelor morminte! C?ci eu nu m? las înrobit de tine, Crestine!