Bricheta lui fanel

Mario, noaptea e sinistra eu stau la tine în cavou Și mă gandesc mereu la faptul, cât am putut să fiu de bou, Dar te-am iubit cum într-o viată, ți se întâmpla doar odată După dorința furtunoasă și un dor exasperat Ți-am făcut rost de cinci flacoane, străine, de ampicilina Mi-am educat cu propria mana temperamenta mea sangvina Dar te-am iubit, dar la iubire-a-mi tu ai raspuns cu o proza seaca Drept urmare si dezastrul era normal să se petreaca O Doamne de-as uita de noaptea cea cu pachetul de Camel Pentru ca aprinsu-țe-ai țigarea cu chiar bricheta lui Fănel Te-am întrebat atunci "Mario, de unde dracul ai bricheta?" Iar tu ai ras si-ai dat degrabă răspunsul "De la Antoneta" Dar eu știui cam chiar de atuncea ca e bricheta lui Fanel Ca ea este acum la tine pentru ca tu ai fost la el Te prind cu lama mea Gilette pe corla ta caniculara Am tot urcat încet, încet pe mana de la jugulara Și vezi din trupul tău cel suplu suflarea vieți curge lină Scoți in marcare in evidenta temperamenta mea sangvina Dar te-am iubit dar la iubite-a-mi tu ai răspuns cu o proza seaca Drept urmare și dezastrul era normal să se petreacă Acu' sunt trist noapte-ai sinistra eu stau la tine în cavou Gândesc înmărmurit la faptul cat am putut sa fiu de bou Tu și Fănel voi împreuna lângă pachetul de Camel Si-ți mai aprind o lumânare de la bricheta lui Fănel