Constantin si veronica

dimineata a sosit cu trenu`n gara constantin trait la tara intr-un sat din baragan. i-a zis mama: constantine tine seama la oras sunt oameni care or sa vrea sa-ti ia din bani. si ai de grija cat mai bine, cat mai bine, constantine cand ajungi la bucuresti caci la oras sunt oameni care vor sa-ti ceara din parale, fii atent sa n-o patesti. in pieptarul de sub haina lui cea noua are ascunsi vreo mie, doua, banii lui de inceput cu migala scoala profesionala sa invete o meserie sa ajunga om facut. si ai de grija cat mai bine, cat mai bine, constantine cand ajungi la bucuresti caci la oras sunt oameni care vor sa-ti ceara din parale, fii atent sa n-o patesti. sus la cina constantin sa bea o bere, banii lui ii dau putere sa se simta un domnisor. intra in vorba fara sa cunoasca frica cu distinsa veronica si o roaga sa ia loc. si i-a zis mama, i-a zis mama: constantine tine seama fetele de la oras, cate or fi bune, or fi zane da`n urma lor pustiu ramane, fii atent sa n-o patesti. veronica strangatoare ca furnica vrea sa se intoarca acasa cu imbracaminte-aleasa. da`nainte pe la farmec vreau sa stai sa-mi iei daca tii la mine si-un elena rubin stein. ahh constantine, constantine ce-a putut face din tine, se duc si banii si norocul.. s-a dus si scoala si domnie, s-a dus tot ce putea sa fie.... si vorba mamei reinvie. ca ti-a zis mama, ti-a zis mama:constantine tine seama fetele de la oras cate or fi bune, or fi zane dar in urma lor pustiu ramane, fii atent sa n-o patesti.